miercuri, 16 iulie 2014

“Femeia obiect” sau una dintre multele posibilitati de a exista?


Femeia orientata spre barbatul care pare persoana perfecta, ce poate sa protejeze, va avea, de cele mai multe ori, o predispozitie constanta spre a se lasa folosita abuziv, ca obiect, de partenerul de cuplu. Suna poate putin ciudat, totusi de cele mai multe ori in experienta mea de psiholog, asta s-a adeverit.
Ce inseamna “a se lasa folosita abuziv”?

Uneori inseamna sa fie in permanenta la dispozitia partenerului pentru satisfacerea nevoilor lui, indiferent de ce natura sunt aceste nevoi. Nevoile acestei femei in general ajung sa fie pe un loc obscur, unde cu greu pot fi conturate si identificate.

Uneori acest tip de functionare psihica asemeni unui obiect la dispozitia celuilalt, genereaza comportamente de aparare specifice. Cel mai des intalnite pot sa fie comportamentele obsesionale, ritualice, sau cele maniacale, in care frica (de diverse situatii, lucruri sau persoane) este emotia care poate sa fie dominanta de cele mai multe ori. Acestea mecanisme de aparare sunt foarte importante pentru femeia ce se lasa sa functioneze asemeni unui obiect. Prin ele, ea incearca sa isi delimiteze spatiul, sa isi reasume controlul vietii ei. Sunt aparari pe care majoritatea oamnenilor le folosesc in diverse contexte. Totusi ele, uneori ele pot devini limitatoare, asemeni unei bariere pe drumul dezvoltarii personale.



Probabil ca multe dintre voi puteti identifica astfel de situatii cand a fost necesar sa apelati fie la reguli ce le impuneati voi, dar care nu raspundeau neaparat nevoilor voastre cele mai arzatoare (Ex: cum asezam incaltamintea la usa, cum se intind rufele pe sarma, cata sare se pune in mancare, ora de somn, samd) sau ati recurs la o izbucnire de furie si agresivitate pentru a putea sa diminuati tensiunea psihica prin care treceati.

Probabil ca multe dintre voi veti spune ca este ceva frecvent acest tip de comportament in viata voastra si a multor altor femei. Daca este asa, va invit sa va orientati atentia asupra relatiei pe care o aveti cu partenerul si rolul pe care aveti tendinta de cele mai multe ori sa vi-l asumati. Dupa ce ati identificat rolul vostru, intrebati-va :

1. “Acest rol ma satisface? Imi consolideaza valorile mele, precum si identitatea mea? Raspunde acest rol misiunii pe care simt ca o am in viata?” Daca totul este bine in relatia voastra, puteti sa nu mai cititi mai departe.  Sunteti bine si va folositi resursele in modul cel mai potrviti pentru voi.

2. “Cu ce intentie pozitiva fata de mine mi-am asumat acest rol?”. Poate ca veti descoperi ca jucati un rol asemanator unui obiect, la care nu ati consimtit cu toata inima. Poate uneori acest lucru se intampla mai des decat va doriti. Poate unele dintre voi veti fi multumite cu rolul pe care vi-l asumati si implicit si cu responsabilitatea si consecintele lui, intrucat obtineti ceea ce va doriti din relatia in care sunteti.

Daca nu sunteti multumite cu rolul pe care vi l-ati asumat, continuati sa raspundeti si la urmatoarea intrebare.

3.  “Care alte trei cai pot sa ma duca la indeplinirea acestui scop?”. Lasati mintea relaxata si observati cat de usor va vin raspunsurile. Unele dintre ele pot sa fie sub forma de imagine, altele sub forma de cuvinte pe care le auziti, altele sub forma de culori sau forme, altele pot sa fie amintiri si dorinte de viitor. Doar observati ceea ce apare fara efort. Timpul in care apar aceste raspunsuri uneori il puteti controla, iar alteori e necesar sa lasati controlul la o parte pentru a obtine raspunsurile asteptate. Din acest motiv, puteti sa va relaxati si indiferent cat de mare este senzatia sau gandul ca nu gasiti nimic altceva, chiar si acesta este un raspuns de la care puteti sa porniti pentru a identifica alte trei cai. O intrebare potrivita pentru a merge mai departe este “Imagineaza-ti ca cineva, un narator, scrie povestea vietii tale chiar acum si pentru a o continua el gaseste trei alte cai pentru a-ti satisface scopul si intentia ta pozitiva. Ce scrie el ca raspunsuri pe foile manuscrisului sau?”

Mai sus v-am oferit un posibil scenariu al unui proces de analiza precum in sedintele de coaching/ psihoterapie.

Acest tip de functionare precum si demersul terapeutic de ameliorare al ei, uneori poate sa va duca cu gandul ca nu veti mai putea avea niciodata o relatie “normala”. Acest gand permiteti-va sa il aveti dar sa si constientizati ca el apare intrucat nu stiti inca unde va indreptati. Orice tranzitie de la un tip de functionare psihologica la un alt tip de funtionare, implica zone necunoscute ce asteapta sa fie cercetate, intelese si integrate si acest lucru voi tocmai il faceti. Ceea ce inseamna ca deja aveti o idee spre unde doriti sa va indreptati si ce rezultate doriti sa obtineti.

Integrarea semnificatiilor poate sa fie uneori un proces rapid, modificarile fiind vizibile de la o zi la alta. Alteori integrarea poate sa fie un demers de lunga durata, cand este necesar un anumit timp pentru a pune toate semnificatiile la locul lor.

“Orice comportament are intentiile lui pozitive si tu ai toate resursele pentru a le descoperi!”



miercuri, 9 iulie 2014

Recenzie “Pentru a introduce narcisismul (1914)” - Partea II

Pentru studiul narcisismului, Freud se opreste la clinica psihopatologica, de unde alege cazurile de parafrenie (dementia praecox si paranoia), boala organica, ipohondrie dar si situatiile referitoare la viata erotica a sexelor.

Boala organica, afirma Freud, sprijinindu-se si pe unele sugestii facute de S. Ferenczi, determina suferindul sa “isi retraga interesul libidinal din obiectele iubirii lui”, adica “ inceteaza sa mai iubeasca atat timp cat sufera”. In aceasta situatie libidoul si interesul Eului au aceeasi soarta si din nou nu pot fi deosebite unul de celalalt.




Ca un bonus, Freud afirma ca somnul este tot o retragere narcisica a pozitiilor libidoului in propria persoana.

Ipohodria o vede asemanatoare in manifestare precum boala organica: senzatii corporale neplacute si dureroase. Ipohodrul isi retrage atat interesul, cat si libidoul din investirile psihice facute in anumite obiecte psihice (fiinte, lucruri, activitati samd), si le concentreaza pe organul ce-l preocupa. Exista totusi o diferenta intre boala organica si ipohodrie: prima manifesta alterari biologice ce pot fi dovedite, pe cand in cazul ipohondriei nu se poate face acest lucru. 



Freud incearca sa demonstreze diferenta ce exista intre Nevrezele identificate de el pana in acel moment, si anume intre Ipohondrie, Neurastenie si Nevroza de angoasa (pe care se construieste Isteria). El considera ca Neurastenia si Nevroza de angoasa nu implica in nicio masura dinamica Ipohondriei, astfel incat nu se poate spune ca exista putina ipohondrie si in Neurastenie.

Diferenta propusa de Freud consta in ideea de Staza a Libidoului Obiectal si Staza a Libidoului EU-lui. La inceputul articolului Freud propune pentru studiu diferenta dintre Ipohondrie si celelalte doua nevroze (Neurastenie si Nevroza de angoasa) in schimb peste cateva paragrafe, aceasta diferentiere o face, de fapt, pe de o parte intre ipohondrie si parafrenie, iar pe de cealalta parte, isterie si nevroza obsesionala.
In cadrul aceluias paragraf, Freud afirma ca in cadrul Nevrozelor de Transfer este vorba despre o staza a Libidoului Obiectal, mecanismul psihodinamic fiind evolutia de la introversie la regresie. Staza Libidoului EU-lui o pune in legatura cu Ipohondria si Parafrenia.  




Freud cauta un raspuns la intrebarea “De unde provine, pentru viata psihica, necesitatea de a trece dincolo de granitele narcisismului si de a atasa libidoul de obiecte?”. Ceea ce gaseste Freud ca raspuns este faptul ca aceata necessitate apare in momentul in care investirea libidinala a EU-lui depaseste o anumita masura, se face trecerea la a se investi libidinal si celelalte obiecte psihice.

In cazul dinamicilor parafrenice, Freud sustine ca in urma introversiei (investire libidinala a obiectelor psihice ale complexului EU) se produce o staza a libidoului EU-lui. Aceasta staza devine patogena abia dupa esuarea ei. 

Asa cum anunta de la inceputul articolului, Freud da atentie si vietii erotice a oamenilor. El face o observatia conform careia exista doua tipuri de  alegere a obiectului iubirii: anaclisis si narcisic.



Tipul anaclisis este cel care in urma satisfacerii pulsiunilor EU-lui prin hranire fizica de catre o figura parentala, in general materna, alege sa cladeasca pe aceasta baza, dinamica satisfacerii pulsiunilor sexuale prin investirea libidinala a unui obiect psihic, altul decat EU-ul sau. Acest tip iubeste: a) femeia care hraneste; b) barbatul care protejeaza.

Tipul narcisic este cel alege ca satisfacerea pulsiunilor sexuale sa se realizeze prin investirea libidinala a EU-lui sau. Acest tip iubeste: a) ceea ce este (el insusi); b) ceea ce el insusi a fost; c) ceea ce ar dori sa fie; d) persoana care a fost o parte din el insusi.

Cu ajutorul acestor concepte, anaclisis si narcisic, Freud incearca sa identifice unde se afla diferenta intre barbat si femeie. El considera ca femeia este predispusa la iubirea de tip narcisic, pe cand barbatul la iubirea de tip anaclisis.

Freud afirma ca “se poate recunoaste fara dificultate faptul ca narcisismul unei persoane provoaca o mare atractie asupra acelora care au renuntat la dimensiunea deplina a propriului lor narcisism, fiind in cautarea iubirii de obiect.”

vineri, 27 iunie 2014

Tabel cu articolele scrise de Sigmund Freud


Articolele au fost extrase numai din colectia Opere a Ed. Trei, Bucuresti.

Daca exista persoane carora le este util acest tabel, le pot oferi si varianta in Excel

Spor la cautare! 









vineri, 16 mai 2014

Recenzie “Pentru a introduce narcisismul (1914)” - Partea I


In prima parte a articolului, Freud aduce initial in discutie modalitatile de manifestare ale unei dinamici psihice pe care el o identifica sub numele de narcisism. Descrie particularitatile dinamicii narcisice in interactiune cu alte tendinte psihice principale precum homosexualitatea, nevroza, schizofrenia (“parafrenia” – asa cum prefera Freud sa o numeasca), isteria, obsesionalitatea, precum si tendinta spre “magic”. Aceasta tendinta spre magic Freud o vede ca pe o aparare impotriva lumii exterioare, ce se bazeaza pe un delir de grandoare si omnipotenta a utilizatorului de magie. Mai mult, Freud nu intra in detalii legate de magie in acest articol.



O intrebare la care Freud incearca sa raspunda este “Cum se comporta narcisismul in raport cu autoerotismul, descris tot de el ca pe o stare timpurie a libidoului?”

A doua intrebare la care Freud cauta un raspuns este “Daca recunoastem ca Eul are o investire primara cu libido, de ce mai este necesar sa separam un libido sexual de o energie nesexuala a pulsiunilor Eului?”

Mai departe Freud face distinctia intre un Libido al Eului si un Libido Obiectal. Aceasta separare o vede ca pe o necesara continuare a unei prime presupuneri si anume distinctia dintre pulsiunea sexuala si pulsiunea Eului. In sprijinul acestei disjunctii, Freud aduce ca argument, ceea ce el numeste considerente biologice. Omul este o entitate cu o dubla existenta: o existenta ca scop in sine si o alta ca element intr-un lant al vointelor exterioare. Freud afirma ca individul “ insusi priveste sexualitatea ca pe una dintre intentiile sale, in timp ce o alta cercetare arata ca el este doar o anaxa la plasma sa germinativa, careia ii pune la dispozitie fortele sale in schimbul unei recompense in placere, ca este purtatorul muritor al unei susbstante – poate – nemuritoare, asa cum beneficiarul dreptului de majorat este doar titularul vremelnic al unei institutii care ii supravietuieste.”

In pofida dorintei lui Freud de a intemeia teoria pulsiunilor pe o baza biologica si a intregului sau discurs de argumentare, totusi el isi exprima in acest articol, speranta ca alte stiinte vor putea sa aduca clarificarile stiintifice solide pentru sprijinirea speculatiilor/postulatelor sale.

Freud aduce in discutie si anumite critici ale lui Jung la adresa teoriei libidoului. Jung afirma ca o astfel de dinamica a pulsiunii intre Eu si obiecte poate explica mai degraba psihologia unui ascetic anahoret si nicidecum “dementia precox”. Prin aceasta observatie Jung concluzioneaza ca teoria libidoului a esuat.

Personal am avut o dificultate in a intelege cu claritate ceea ce afirma Freud intrucat deseori delimitarile conceptuale lipsesc sau sunt doar partiale.  Cu toate acestea consider ca modelul speculativ freudian  este in continuare fertil. De asmenea critica lui Jung, ce se pozitioneaza precum a unui “eretic” vis-a-vis de “religia psihanalitica” intemeiata de Freud, este o resursa permanenta de vitalitate pentru mine.

Bilbiografie:
Sigmund Freud - Opere 3 - Psihologia inconstientului, Ed. Trei, Bucuresti, 2004 

luni, 5 mai 2014

Conferinta "Sunt parinte singur"


Azi am primit o veste buna de la o prietena. Centrul de dezvoltare personala AmaneSer alaturi de Urbankid.ro și Macmackids.ro organizeaza evenimentul Relații fericite, familii fericite – ediția # 7 – Sunt părinte singur. Conferinta are loc în data de 6 Mai 2014, de la 18.30 la 20.30, la Hotel Capital Plaza – Bdul Iancu de Hunedoarea nr 54, București. Prețul biletului: 40 de lei pentru plata în avans și 50 de lei –  la eveniment. Organizatori: Centrul de Dezvoltare Personală 

Pentru cei interesati, puteti gasi mai multe informatii la adresa de mai jos.



vineri, 25 aprilie 2014

Copiii divortului

In anul 2012, in Romania, au fost nascuti 201104 copii vii. E o mare bucurie pentru orice tara sa aibe atatea suflete nou aparute pe lume. Poate pentru unii pare mult, poate pentru altii pare ca-i putin. In anul 2011 fusesera nascuti 196242 copii vii.  Eu m-am bucurat sa vad aceasta crestere.

Cu aceste cifre si statistici doresc sa ma apropii de tema articolului si anume COPII DIVORTURILOR. Ma refer la numarul copiilor minori ce au trecut prin divortul parintilor. In anul 2012, documentele Institutului National de Statistica si site-ul Eurostat (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/) arata ca 19018 copii minori au avut experienta divortului parintilor lor. M-am oprit la anul 2012, intrucat nu exista inca o statistica a ISN pe anul  2013.

Reprezentarea grafica de mai sus pune in corespondenta
nr divorturilor cu nr de copii pe care ii avea cuplul


Aceasta cifra reprezinta cca 10% din totalul natalitatii anului 2012. Ca sa va faceti o imagine mai clara, ganditi-va ca nu mai aveti un deget la una dintre maini. Asta reprezinta 10%. Din nou spun, poate este mult sau poate este putin. Pentru mine este evident ca acesti copii, precum si parintii lor au nevoie de suportul comunitatii si a specialistilor (psihologi, psihoterapeuti, medici, avocati samd) pentru a trece cu brio prin evenimentul divortului.

Daca facem un calcul, putem descoperi ca in anul 2012 in fiecare zi, 52 de copii treceau prin trauma separarii parintilor. Altfel spus, la fiecare ora cca 2 copii asistau la divortul celor ce le sunt parinti.
Un copil al divortului, de multe ori, este un copil al abandonului, daca parintii nu reusesc sa gaseasca o cale pentru a creste mai departe impreuna copilul sau copii lor.

Ceea ce se petrece in sufletul unui copil cand parintii divorteaza, este uneori greu alteori usor de cunoscut si de trait. Deseori sunt senzatii de discomfort, agitatie, apatie, depresie, confuzie, revolta sau poate chiar ganduri de suicid si lipsa a sensului vietii. Poate ca unii copii traiesc cu usurare momentul divortului, intrucat disconfortul din familie era greu de suportat. Totusi urmarile, chiar si in aceste situatii, sunt importante de luat in seama.

Prin articolul meu am dorit sa aduc aceste cifre ca argument pentru implicarea dedicata, atenta, responsabila si din ce in ce mai numeroasa a celor care pot sprijinii copiii ai caror parinti au luat decizia sa divorteze, prin diferite proiecte sau initiative individuale.

luni, 7 aprilie 2014

Fuziune si separare in cuplu

Am observat deseori la clientii mei sau la persoanele din jurul meu si uneori si la mine conflicte generate de asteptari necorelate cu hartile psihice, sufletesti ale celor cu care se interactioneaza. Fiecare dintre noi utilizam astfel de harti mentale, psihice dupa care interpretam relatiile pe care le avem cu cei din jur.


The pain of separation
by  Ishrath Humairah
Ce se petrece in interiorul si in relatiile noastre cand avem nevoi emotionale primare, de acceptare neconditionata a trebuintelor afective, precum cei noii nascuti de la mama lor? (ma refer la situatiile cand se intampla asa). Sunt multe aspecte ce contureaza realitatea la care ma gandesc. Eu ma voi referi in particular la infirmarea nevoii de fuziune de catre celalalt, de la nivelul palierului psihic fuziune-autonomie si la modul in care se pot recupera resurse psihice necesare travaliuli de separare. Acest lucru este resimtit de catre ambii parteneri ai unei dispute relationale.

Deseori exista foarte clar afirmata in cupluri  nevoia acceptarii, confirmarii neconditionate. Acest tip de convingere ce suna cam asa "cand doi oameni se iubesc au aceleasi nevoi" are o putere extraordinara intr-un cuplu. Uneori acest crez le este confirmat de realitate si de experienta relatiei lor. 

Totusi, alteori, cand apare infirmarea nevoii de fuziune neconditionata, tulburarea emotionala a celui refuzat este puternica. In astfel de situatii este posibil ca dinamica psihica a acestei persoane sa includa si ganduri distructive sau autodistructive. Aici, de multi cercetatori ai fenomenului psihic, este luata in discutie trauma separarii, fie prin abandon, decesul persoanei dragi, disparitie samd. Prin urmare fenomenul psihic ce il are de infruntat si de cele mai multe ori, de re-infruntat, cel care trece printr-o disputa in relatia sa, poate sa fie tocmai separarea originara a sa de un "obiect psihic intern"(persoana, lucru, samd).

Separarea originara se refera la modelul fundamental la care se raporteaza toate evenimentele separatorii din viata persoanei respective. In general aceste modele isi au originea si isi extrag energia psihica din relatiile primare in raport cu persoana investita de copil ca fiind girantul vietii sale si cel care raspunde neconditionat la nevoile copilului. In cele mai multe situatii aceasta persoana este mama. Uneori poate sa fie un bunic sau o bunica sau poate un frate sau o sora mai mare samd. Calitatea separarilor de aceasta persoana impregneaza puternic calitatea separarilor ulterioare in viata adolescentului si adultului.

Pentru a recupera/reconstrui/construi modele benefice si adaptative de fuzionare-separare cu partenerul de viata, este necesara o reconfigurare a convingerilor personale, a valorilor, a identitatii personale. Acestea pot fi recuperate din viata fiecaruia. Pentru ca uneori au fost trecute cu vederea, nu au fost investite cu valoare adaptativa sau chiar curativa.

Un exemplu de construire poate sa fie urmatorul: "cand partenerul de viata nu mai petrece timp cu mine, inseamna ca nu ma iubeste iar eu devin din ce in ce mai absent/a in viata profesionala iar increderea in mine si stima de sine se diminueaza pana la a imi creea rau fizic." Acest sir de convingeri limitatoare poate sa fie inlocuit cu un alt tip de convingere, precum "cand partenerul/a de viata nu mai petrece timp suficient cu mine, este un moment bun sa vad ce imi pot oferi eu, iar partenerul/a meu de viata sa se bucure de fericirea pe care o aduc in cuplu."

Poate unele persoane vor spune ca este imposibil sau foarte dificil sa faci asa ceva, cand vezi indiferenta sau raceala partenerului. Totusi este posibila reconfigurarea interioara, atat de unul singur, dar cu precadere in relatie cu cineva care poate sa ofere o anumita calitate reparatorie a traumei de separare. Aceasta persoana poate sa aduca resurse si sa ofere castigul ca fiind unul personal, al celui care isi redescopera resursele necesare pentru a putea trece prin respectivele evenimente de cuplu. Persoana la care ma refer poate sa fie oricine cu abilitatile necesare, totusi cel mai indicat este sa fie cautata printre cei interesati de functionarea psihicului, a sufletului uman. Acestia, de cele mai multe ori sunt psihoterapeutii, consilierii psihologici, duhovnicii, maestrii spirituali. E drept ca nu toti sunt la fel de potriviti pentru nevoile oricui, totusi, dupa un numar de incercari poate sa fie gasit ghidul potrivit. 

Este un travaliu personal ce este necesar sa fie facut pentru a integra separearea si a identifica intentiile pozitive ale suferintei resimtite. Uneori poate sa dureze o perioada mai scurta, iar alteori sa aveti senzatia ca nu se mai opreste aceasta durere a separarii si ca nu pricepeti nimic din ceea ce se petrece, chiar apeland si la serviciile unui specialist. Aveti mai multe solutii pentru a iesi din acest impas: 1. comunicati in permanenta cu psihoterapeutul ce va ajuta si ii povestiti fiecare disconfort si fiecare indoiala si chiar convingeri distructive pe care le aveti cu privire la recastigarea echilibrului interior sau la eficienta terapeutului sau a tehnicii; 2. cautati un alt specialist, intrucat aveti tot dreptul sa alegeti ceea ce simtiti ca va este benefic.

Asa ca incercati pana gasiti si ramaneti convinsi de reusita demersului vostru!